Pentru a intelege mai bine dinamica violentei de gen in randul tinerilor, in cadrul proiectul Youth for Love a fost realizata o cercetare cantitativa, bazata pe 2 chestionare, care a adunat date din 3 licee din Bucuresti. Sondajul a inclus 375 de elevi, cu varste cuprinse intre 14 si 17 ani si 30 de profesori din aceleasi licee.
Concluziile sondajului in randul elevilor
Elevii par sa recunoasca in mare masura diferite forme de violenta fizica, psihologica, sexuala. Pe primul loc se afla violenta fizica, in mod special bataia, care este recunoscuta de 94,7% dintre respondenti. Pe locul doi se afla o forma de violenta psihologica, batjocorirea/umilirea cuiva, recunoscuta de 88,27% dintre elevi. Pe locul al treilea este recunoscuta o forma de violenta sexuala, respectiv atingerea cuiva in zone intime fara consimtamant (83,2%).
Formele de violenta psihologica, precum Jignirile, Barfa/Raspandirea zvonurilor despre cineva, Poreclele, Excluderea cuiva dintr-un grup, Batjocorirea/Umilirea altora sunt cele mai frecvente 5 comportamente in randul tinerilor. In general, baietii si fetele par a fi afectati in mod egal de comportamente violente, desi fetele par a fi mai afectate de comportamente care tin de violenta sexuala (cum ar fi atingerea in zone intime fara consimtamant si comentarii cu conotatie sexuala) iar baietii par a fi afectati mai degraba de comportamente de violenta fizica, inclusiv bataie. S-au remarcat diferente semnificative de gen si in raportarea comportamentelor care tin de utilizarea tehnologiei, dintre respondentii care declara ca trimiterea de SMSuri anonime sau apelarea cuiva la telefon în mod anonim se intampla des, doar 16.7% sunt baieti iar 83.3% sunt fete.
Violenta in randul tinerilor are o puternica dimensiune de grup, 84% dintre respondenti spun ca aceasta este comisa de un grup de elevi, fete si/sau baieti.
Principalele motive pentru recurgerea la violenta fizica, sexuala sau psihologica, impotriva cuiva, identificate de elevi sunt: caracteristicile fizice, ca prim motiv, urmate de orientarea sexuala.
La intrebarea ,,Unde au loc actele de violenta’’, 88% dintre elevi au raspuns ca in locurile in care tinerii se intalnesc in afara scolii, de exemplu parcuri, locuri publice, cluburi etc, 71,4% au mentionat holurile/curtile scolii, 63,8% au raspuns salile de clasa, 55,7% au mentionat drumul spre/de la scoala iar 41% locuinta.
In ciuda datelor anterioare, aproape jumatate dintre elevi (47.5%) apreciaza totusi scoala ca fiind un loc sigur. Datele dezagregate pe gen arata ca baietii au o perceptie mai buna decat fetele in ceea ce priveste scoala ca loc sigur.
In randul tinerilor, exista un nivel foarte scazut de cunoastere a serviciilor sau persoanelor carora sa se poata adresa intr-o situatie de violenta, atat in interiorul scolii cat si in afara ei. In cadrul scolii, mecanismele de sprijin identificate sunt profesorii sau psihologii, procedurile sau serviciile specifice nefiind deloc mentionate de catre elevi. In afara scolii, elevii mentioneaza in principal politia si parintii si au cunoștințe foarte limitate in legatura cu organizatii sau servicii specializate, cum ar fi centrele antiviolenta.
Jumatate dintre elevi nu a raportat niciodata un act de violenta (50,8%) care li s-a intamplat lor sau altora iar cei care au facut-o, au raportat mamei (75,5%), unui prieten (71,2%) sau tatalui (59,2%). Doar 44,6% au raportat personalului scolii. Principalele motive de neraportare, pe langa faptul ca nu s-au confruntat cu acte de violenta impotriva lor sau a altei persoane (58,4%) sunt: au crezut ca nimic nu se va schimba oricum (20,5%), nu stiau cui sa raporteze (11,6%), nu credeau ca este important sa raportezi (11%).
Concluziile sondajului in randul profesorilor
Majoritatea profesorilor recunosc diferite forme de violenta, inclusiv forme de violenta sexuala, psihologica si fizica.
86,7% dintre cadrele didactice apreciaza ca scoala este sigura. In plus, majoritatea profesorilor (60%) considera ca violenta de gen nu este o problema semnificativa in scoala lor.
Mai mult de 43,3% dintre profesorii respondenti nu au primit o pregatire specifica pentru a face fata violentei de gen si nu au experienta anterioara in proiecte pe aceasta tema. Profesorii respondenti cred ca este important sa fie instruiti (90%) si ar fi interesati sa primeasca o instruire in acest domeniu (87%).
53,3% dintre profesori s-au ocupat, in cariera lor, de un elev care a raportat un episod de violenta de gen. Cele mai intalnite lucruri pe care le-au facut in aceste cazuri au fost sa implice psihologul scolar si/sau institutiile responsabile, sa raporteze catre un coleg sau un superior sau sa vorbeasca cu persoana care a comis episodul de violenta.
Profesorii par sa nu cunoasca mecanismele de prevenire / abordare a violentei de gen nici in scolile lor (76,6%), nici in afara acestora (83,3%). Doar 23.3% au spus ca exista astfel de mecanisme in scoala lor iar mecanismele scolare mentionate au fost intalniri individuale cu consilierul scolar (psiholog) si comisia de disciplina. In ceea ce priveste institutiile de suport externe scolii, doar politia a fost mentionata.
Concluzii comune
La o analiza comparativa intre raspunsurile elevilor si profesorilor, ambele grupuri par a fi constiente de diferitele forme de violenta si percep scoala ca un loc sigur, desi ambele grupuri considera ca violenta se intampla adesea in spatiul scolii.
Ambele grupuri au putine cunostințe despre existenta mecanismelor scolare pentru prevenirea si gestionarea situatiilor de violenta de gen. De asemenea, au cunostinte limitate despre existenta unor institutii si organizatii din afara scolii, responsabile cu prevenirea si gestionarea situatiilor de violenta de gen, insa, atat elevii cat si profesorii arata un interes crescut pentru aceasta problematica.
